Ce impact are perioada pandemiei asupra adolescenților?

1. Ce impact are această perioadă asupra adolescenților?

Trebuie să ne gândim mai întâi la ceea ce înseamnă adolescența în mod normal, într-o perioadă obișnuită, fără provocări suplimentare. Adolescența însăși este o provocare. Fiind perioada de trecere de la copilărie la maturitate, adică aceea în care nu mai ești nici copil, dar nici adult, este grea atât pentru adolescenții în cauză, cât si pentru cei care îi au în grijă: părinți, bunici, frați adulți, profesori etc. Adolescentul trece prin numeroase și variate momente de confuzie, depresie, demotivare, teamă, toate firești și reale. Chiar și când cei mari cred că se alintă sau că fac lucruri considerate rele de către adulți, ele nu sunt decât strigăte lăuntrice de ajutor. Este modul lor de a-și manifesta emoțiile și frământările interioare pe care nu știu să le manifeste altfel. Înainte de a acuza un adolescent sau chiar și un copil de ceva rău trebuie să te întrebi mai întâi în ce mediu trăiește, cum se comportă parinții între ei, ce atmosferă este in casa în care locuiesc etc.

Perioada de izolare în care ne aflăm este o provocare în plus pentru toată lumea.

Este o provocare pentru părinții care pot deveni nervoși, ingrijorați pentru situația materială a familiei și se pot accentua conflicte deja existente între adolescenți și cei cu care locuiesc. Adolescenții la rândul lor pot trece prin momente suplimentare de anxietate, depresie sau demotivare din cauza faptului ca sunt împiedicați să socializeze cu egalii lor de vârstă. Toate acestea pot contribui la o stare continuă de lipsă de sens și motivație.

Situația este chiar mai complicată în cazul adolescenților aflați în ani terminali, în clasele a opta și a douăsprezecea care au și niște examene de dat în această vară pe lângă toate celelalte provocări.

Ca o concluzie, impactul acestei perioade de pandemie și izolare poate fi unul major asupra celor aflați acum la vârsta adolescenței și poate chiar asupra adulților de mai târziu.

2. Ce pot face părinții pentru a-i sprijini?

Părinții trebuie mai întâi să-i înțeleagă, să-i asculte atunci când vin să li se plângă de problemele lor, să se pună în pielea lor și să își aducă aminte cum a fost pentru ei să fie adolescenți. Spun asta fiindcă, adesea, adulții uită că au fost și ei copii sau adolescenți și de aici se nasc numeroase conflicte. De multe ori le cerem copiilor noștri să devină ce nu am putut noi să devenim sau ceea ce ne dorim noi să devină, fără să luăm în calcul că, in sufletul lui, adolescentul este o ființa care nu s-a hotărât încă dacă să tănjească după copilăria de care se desparte sau după maturitatea care îi poate da libertatea de a face ce vrea, dar are dreptul la propriile păreri și opinii.

Astfel sunt indicate discuții intre părinți și adolescenți pe diferite teme, duse într-o atmosferă de calm și apropiere în care adolescentul să se simtă iubit și în siguranță. Sunt foarte utile și binevenite activitățile casnice care se pot desfășura in comun, dar trebuie acceptate și momentele în care adolescentul are nevoie de intimitate, de petrecerea timpului cu sine însuși sau cu prietenii prin diferite moduri de comunicare. Eu personal nu recomand interzicerea totală a folosirii mijloacelor actuale de comunicare digitale. Este necesar să existe un echilibru între toate aceste activități, supravegheate discret de părinți cu multă dragoste, atenție și apropiere. Pe lângă toate acestea, dacă se simt depășiți sau dacă există probleme speciale, părinții îi pot îndruma pe adolescenți să discute cu un psihoterapeut, care îl poate ajuta dintr-o poziție neutră și profesionistă.

Adolescenții nu sunt niciodată inamicii adulților, ci niște omuleți care pășesc timid pe aripa timpului, care vrând nevrând sunt purtați către maturitate într-o lume plină de provocări de tot felul și care învață din mers să devină adulți, lăsând în urmă perioada magică a copilăriei în care întotdeauna apărea un personaj salvator, fie în povești, fie în realitate. Ei învață de fapt să devină ei înșiși salvatorii de mâine.

3. Ce poate face adolescentul pentru a se regla emoțional?

Adolescentul are și el partea lui de contribuție. În primul rând, trebuie să fie sincer cu sine însuși și să recunoască când are o problemă de orice natură ar fi, în special una emoțională, o stare aparte  pe care nu și-o poate explica și să apeleze la ajutorul părinților, să nu aștepte să se agraveze. O suferință emoțională este ca orice suferință fizică, netratată la timp se poate agrava, se acumulează o stare interioară tensională, care oricând poate să ducă la o problemă de sănătate serioasă, mentală sau fizică. În al doilea rând, este bine pentru el să accepte ajutorul, oricare ar fi el, din partea parinților sau al unui psiholog. În ziua de azi nu trebuie să ne mai fie jenă să apelăm la un astfel de ajutor. Psihoterapeutul nu este o persoană care te judecă sau te ceartă sau de care trebuie să-ți fie frică, ci poate fi un om care te ascultă și îți dă și soluții de depășire a problemelor cu care te confrunți.

Este necesar, de asemenea, ca adolescentul să mențină și o comunicare constantă cu prietenii sau colegii lui de școală, cu profesorii etc.

Izolarea poate duce la depresie, iar inactivitatea este cadrul cel mai propice de dezvoltare a acesteia. De aceea, este necesar să găsim zilnic ceva de făcut indiferent de vârstă, un scop, o activitate care să ne țină pe linia de plutire.

4. Care este diferenta dintre o sedință ținută în cabinet și una desfașurată online pentru adolescenti?

În primul rând, orice ședință de terapie se adaptează după nevoile clientului care participă la ea, indiferent de vârsta acestuia sau de locul în care se desfașoară.

În al doilea rând, în ambele cazuri sunt parcurse etapele standard, tot indiferent de vârstă și anume de stabilire a relației terapeutice, de cunoaștere a dificultăților cu care se confruntă clientul pentru a stabili ulterior parcursul terapiei. Pe lângă acești pași generali, ritmul de desfașurare este dictat de ritmul celui aflat în terapie de a integra procesul terapeutic, de a face schimbările necesare pentru construirea stării de funcționare normală și confort.

Diferențe există, dar nu sunt majore pentru procesul terapeutic. Cadrul de desfașurare este diferit și acesta poate atrage anumiti factori care să intervină oarecum în procesul terapeutic. Confidențialitatea este unul dintre principiile de bază ale psihoterapiei și de aceea cadrul trebuie să asigure discreție și siguranță clientului. El trebuie să se afle într-o încăpere în care să se simtă în siguranță din toate punctele de vedere, să știe că nu îl ascultă nimeni și se poate relaxa pentru ca terapia să aibă succes. Daca acest cadru de desfașurare al clientului, fie el adolescent sau adult, este asigurat, nu trebuie să existe alte interferențe in desfașurarea ședințelor.

In rest, soluțiile de rezolvare depind de la caz la caz, de problemele găsite si de nevoile clientului, fie el adolescent sau adult.

Cristina Brinzei, Psihoterapeut Clinica de Psihologie si Psihiatrie Mind Experience