La ce sa ne asteptam daca am fost internati la ATI cu Covid?

Deja a trecut un an de la izbucnirea pandemiei de COVID-19 în țara noastră și din ce în ce mai multe persoane care au suferit de o formă severă de boală și au fost internați pe terapie intensivă se luptă cu recuperarea… Întrebări de tot felul despre simptomele reziduale pe care le experimentează, rămân de multe ori fără răspuns. În acest articol voi încerca să sintetizez principalele complicații neuro-psihiatrice pe care le menționează literatura de specialitate.

Astfel de complicații nu se produc numai după un sindrom de detresă respiratorie acută post COVID. Mulți pacienți care au fost internați la terapie intensivă pentru alte probleme, experimentează simptome reziduale mult timp după externare. Acestea sunt cunoscute sub numele de „sindrom de terapie intensivă”.1 Încă dinainte de pandemie, un studiu a evaluat consecințele economice și a calității vieții după externarea de la terapie intensivă. Datele au arătat că după o ședere prelungită în terapie intensivă, sedarea și ventilația mecanică cresc riscul „sindromului de terapie intensivă”.2 Aproximativ 33% dintre pacienții care se recuperează după „sindromul de terapie intensivă” nu se întorc la locul de muncă anterior și alți 33% nu se întorc la locul de muncă avut pre-internare la terapie intensivă sau la un loc de muncă cu un salariu avut anterior.6 Cel puțin 25% dintre acești indivizi au pierderi substanțiale ale calității vieții independente și necesită asistență în activitățile zilnice timp de cel puțin un an după externare.2

Dacă vorbim despre persoanele internate pentru o formă severă de COVID-19 la terapie intensivă, 1 din 3 pacienți (36%) a prezentat după externare: encefalopatii, encefalită, convulsii, tulburări neuromusculare, sindrom Guillain-Barré și alte neuropatii.3

Pacienții internați pe terapie intensivă pentru sindromul de detresă respiratorie acută  cauzat de COVID (91% din ei necesitând ventilație),  au avut scoruri cognitive medii cu  1,5 deviații standard (DS) mai mici, comparativ cu aceeași populație (ajustată după vârstă) și ceste valori au fost similare cu cele ale pacienților ce sufereau de deficit cognitiv ușor.4 Mai mult, 26% au avut 2 DS sub normal. Dintre aceștia, pacienții ce sufereau de boală Alzheimer formă ușoară au avut testele repetate peste un an și s-a constatat că nu au prezentat o îmbunătățire semnificativă.4 Deficitul cognitiv ușor a fost observat la 70% până la 100% dintre pacienții externați de pe terapie intensivă.3În mod interesant, la 46% până la  80% din ei, deficitul a persistat chiar la 1 an și 20% au rămas cu deficit cognitiv rezidual.4 Deci putem observa faptul că există un risc de deteriorare cognitivă semnificativă pentru pacienții internați pe terapie intensivă și în 1 din 5 cazuri aceasta poate fi ireversibilă.

De asemenea, s-a observat că 0,9% până la 4% dintre pacienții care au avut COVID-19 au dezvoltat tulburări din spectrul psihotic.4 Din cei pe care am avut ocazia să îi tratez, simptomatologia a remis după 2-6 săptămâni de tratament antipsihotic adecvat.

Persoanele care au suferit o formă severă COVID-19 prezintă un risc crescut de suicid.4 Mai mult, pandemia COVID-19 adaugă un factor de risc suicidal pe care profesioniști în sănătate mintală trebuie să îl evalueze și monitorizeze deoarece au apărut sau s-au accentuat problemele economice, izolarea socială și incertitudinea cu privire la viitor.5 Alt simptom des întâlnit cu care se confruntă acești pacienți este fatigabilitatea cronică, în contextul unei tulburări afective sau doar per se.

Nu trebuie să uităm de pacienții care se recuperează fizic imediat, deoarece pot fi expuși riscului de a suferi probleme de sănătate mintală pe termen lung sau de a experimenta o reducere a calității vieții. 1

În pandemie, psihiatria s-a confruntat cu o suferință din ce în ce mai mare în societatea noastră, care a dus la creșterea ratelor de depresie, anxietate și alte condiții de sănătate mintală. Din cauza condițiilor de stres ce însoțesc recuperarea post-covid și a consecințele stresului asupra sănătății mintale a supraviețuitori și familiile lor, sechelele pot persista luni sau ani. Adresarea către un specialist în sănătate mintală poate crește calitatea vieții și poate grăbi recuperarea lor.

 

Referințe selective:

  1. Bernd Lamprecht, Gibt es ein Post-COVID-Syndrom? Der Pneumologe, Oct/2020, 17 (6): 1-4. 10.1007 / s10405-020-00347-0
  2. Stam HJ, Stucki G, Beckenbach J, et al. COVID-19 and post intensive care syndrome: a call for action. J Rehabil Med. 2020; 52: jrm00044.
  3. Michael W. Jann, Neuropsychiatric & Medical Sequelae of COVID-19, Pychiatric Times Vol 37, Issue 11, Volume 37, Issue 11
  4. Sher L. The impact of the COVID-19 pandemic on suicide rates. 2020 June15:hcaa202.
  5. Sheehy LM. Considerations for postacute rehabilitation for survivors of COVID-19. JMIR Public Health Surveill. 2020;6(2):e19462.

Add Comment