Principalele complicații / probleme psihice după infecția cu COVID-19?

După ce am trecut prin infecția cu COVID-19 este normal să ne întrebăm care vor fi consecințele imediate și pe termen lung? După remiterea unei simptomatologii ușoare sau medii, pot apărea diverse complicații. Chiar și pacienții care se recuperează fizic imediat, pot fi expuși riscului de a suferi probleme de sănătate mintală pe termen lung sau de a experimenta o reducere a calității vieții. ¹

Persoanele care au trecut prin infecții ușoare până la moderate cu COVID-19, cele mai frecvente simptome neuro-psihiatrice includ: dureri de cap, miros și gust modificat, tuse, astenie și mialgii.² În ceea ce privește pierderea mirosului și a gustului, aceste disfuncții au apărut la 85%, respectiv 88% din persoanele infectate.²

Pacienții care și-au revenit după infecția cu COVID-19 prezintă o gamă largă de tulburări psihiatrice, inclusiv tulburări de stres posttraumatic (PTSD), depresie, insomnie, anxietate și risc de suicid.² Incidența sechelelor psihiatrice s-a dovedit a fi de 22% până la 24% pentru PTSD, 26% până la 33% pentru depresie și 38% până la 44% pentru anxietatea generalizată.² Un factor de risc semnificativ pentru acești pacienți a fost prezența bolilor psihiatrice premorbide.

Mai mult, chiar membrii familiei sau prietenii apropiați, pot experimenta un grad de tulburare de stres posttraumatic, depresie și anxietate în timp ce se adaptează la noile lor îndatori, cum ar fi îngrijirea celor dragi.²

Mai mult, consumul de alcool sau alte substanțe poate apărea sau poate fi exacerbat în recuperarea după infecția cu COVID-19. Medicii, familia și prietenii ar trebui să monitorizeze pacienții pentru a vedea dacă apare vreo modificare în acest sens, deoarece acest consum este nociv și poate duce la complicații.

De asemenea, s-a observat că până la 4% dintre pacienții care au avut COVID-19 au dezvoltat tulburări ale spectrului psihotic cel mai adesea în perioada de recuperare.³ Sub tratament antipsihotic adecvat acestea simptome se remit în cel mult 4-6 săptămâni. Selectarea medicamentelor trebuie să se bazeze pe recomandările existente, comorbiditățile persoanei și medicația curentă.

Un alt studiu recent efectuat în Italia, ce a inclus pacienți care au avut COVID-19, a observat că 55,7% dintre ei au avut cel puțin o afecțiune psihiatrică  simptomatică. Nu putem însă afirma că acestea sunt superpozabile cu diagnosticele din DSM 5 sau ICD, deoarece datele au fost extrase din chestionare completate de pacienți.⁴ Au fost obținute în schimb o varietate de biomarkeri, care totuși s-au dovedit a nu fi asociați cu niciunul dintre simptomele psihiatrice, sugerând că, consecințele asupra sănătății mintale nu ar fi putut fi o manifestare a simptomelor fizice (de exemplu: efectele virusului asupra creierului, saturația oxigenului sau probele inflamatorii).⁴

Din cauza condițiilor de stres care însoțesc recuperarea post-covid și a consecințele stresului asupra sănătății mintale a supraviețuitori și familiile lor, sechelele psihologice pot persista luni sau ani. Adresarea către un specialist în sănătate mintală poate crește calitatea vieții și poate grăbi recuperarea.

Persoanele care au avut COVID-19 și în special, cei care au suferit o formă severă, prezintă un risc crescut de suicid.⁵ Pandemia COVID-19 adaugă un factor de risc de suicid pe care profesioniști în sănătate mintală trebuie să îl evalueze și monitorizeze. Factorii ce cresc riscul de suicid în contextul COVID-19 includ probleme economice, izolarea socială și incertitudinea cu privire la viitor.⁵

Aplicații practice pentru gestionarea simptomelor:

1. Pe măsură ce pacienții se recuperează și sunt externați din spitale, aceștia se confruntă cu multe provocări în gestionarea pe termen scurt și lung a reabilitării lor mintale și fizice. Vor fi necesare abordări interdisciplinare de tratament în echipă. Sechelele medicale de la COVID-19 vor determina nevoile inițiale de reabilitare pe termen scurt (de exemplu, sistemul respirator) și comorbiditățile acestuia (de exemplu, hipertensiune arterială, diabet) și vor forma planurile de tratament. La externare, clinicienii trebuie să stabilească planuri de tratament care pot fi continuate la o altă unitate sau cu servicii de sănătate la domiciliu.
2. Serviciile de sănătate mintală ar trebui să fie un aspect integral al planului general de tratament al pacientului, cu evaluări continue în timpul reabilitării fizice. Prezența PTSD, depresiei, anxietății sau a altor simptome psihiatrice ar trebui să fie detectată cât mai curând posibil, cu programe de tratament adecvate încorporate cel puțin în primii 2 ani de la infecție.
3. Deficitul cognitiv poate persista ani de zile după recuperarea după COVID-19. Îmbunătățirea acestor simptome va necesita o abordare complexă între membrii familiei și profesioniștii din domeniul sănătății. Impactul psihologic stresant al carantinei nu poate fi subestimat și am abordat pe larg acest aspect în articolul anterior.⁷ La externarea din spital, supraviețuitorul și membrii familiei lor se confruntă cu temeri de infecție, frustrare, neajutorare, plictiseală și incertitudine cu privire la viitor. Din punct de vedere istoric, perioada carantinei a fost asociată cu o sănătate mintală mai slabă pentru cei mai mulți, în special PTSD sau tulburări de adaptare.⁷ În cele din urmă, factorii de stres financiar și stigmatul de carantină influențează ratele de acceptare și aderență la tratament.
4. Accesul la serviciile de îngrijire a sănătății fizice și mintale pentru pacienții care și-au revenit după COVID-19 este o preocupare majoră. Acest lucru este valabil mai ales pentru populațiile aflate la risc, deoarece infecțiile cu COVID-19 afectează în mod disproporționat cetățenii.⁸ Recuperarea și reabilitarea acestora ar trebui să includă și servicii sociale, împreună cu suport tehnologic pentru internet, telefoane inteligente sau tablete necesare pentru telemedicină.

 

 

Referințe selective:

1. Bernd Lamprecht, Gibt es ein Post-COVID-Syndrom? Der Pneumologe, Oct/2020, 17 (6): 1-4. 10.1007 / s10405-020-00347-0
2. Michael W. Jann, Neuropsychiatric & Medical Sequelae of COVID-19, Pychiatric Times Vol 37, Issue 11, Volume 37, Issue 11
3. Sheehy LM. Considerations for postacute rehabilitation for survivors of COVID-19. JMIR Public Health Surveill. 2020;6(2):e19462.
4. Mazza MG, De Lorenzo R, Conte C, et al. Anxiety and depression in COVID-19 survivors: role of inflammatory and clinical predictors. Brain Behav Immun. 2020.89:594-600.
5. Sher L. The impact of the COVID-19 pandemic on suicide rates. 2020 June15:hcaa202.
6. Stam HJ, Stucki G, Beckenbach J, et al. COVID-19 and post intensive care syndrome: a call for action. J Rehabil Med. 2020; 52: jrm00044.
7. Brooks SK, Webster RK, Smith LE, et al. The psychological impact of quarantine and how to reduce it: rapid review of the evidence. Lancet. 2020; 39: 912-920.
8. Johnson SF, Tiako MJN, Flash MJE, et al. Disparities in the recovery from critical illness due to COVID-19. Lancet Psychiatry. 2020; 7:e54-e55.